La ceas de seară, când, osteniți după o zi încărcată, pleoapele stau să se închidă, sufletul își cere îngenuncherea din pravila zilnică de rugăciune, inima e recunoscătoare și gândul se înalță într-o rugă simplă, dar profundă către Domnul milei și al iubirii. Cu glas smerit și duios, cuvintele se împletesc într-un imn de slavă, zicând: "Doamne, auzi glasul meu!".
https://youtu.be/Zoucqw2ybq0?si=RRe4WnFLXTNtBWX1