"risul ne ingheata pe buze cind vedem ca vorbaria sustine proiecte de a reintroduce categoria de 'subminare a economiei nationale' in lista 'tradarilor' condamnate penal (Simion; vezi legea actuala)"
Dintre toate semnificatiile negative semnalate pentru pozitia AUR, aceasta mi se pare cea mai intunecata. Ea arata predilectia AUR de a folosi violenta judiciara impotriva oponentilor politici. Adaugind la asta trivialitatea acuzatiilor (vezi argumentatia) si subsumarea ei unei pozitii economice clar demagogic anti-capitaliste, usurinta cu care ea e vehiculata trebuie sa preocupe. Monopolul statului asupra violentei trebuie folosit cu maxima parcimonie (vezi 'doctrina' -> principii generale -> '3. Minimalismul constringerii: toate lucrurile bune nu vin cu forta'). A trivializa uzul constringerii statale pentru astfel de 'cauze' nu e lucru mic... Aici intra desemnarea de 'autoritarism', pe care nu o folosesc usor si nu am folosit-o niciodata in raport cu AUR. Autoritarismul e opusul libertatii pentru care AUR si-a dat cuvintul si care, in contrastul dintre vorbe si fapte, e vidata de continut (vezi si alta ocurenta, ultimele doua para).
Implicatii.
1. AUR are oricum o pozitie precara, amenintat mereu fiind cu suspendarea (vezi 'Tinta este AUR'). Pozitia de penal-izare adoptata de AUR va elibera PCR de orice restringeri (de ce natura vor fi fost ele) in tratament de retaliere. Acestia fiind in prezent la putere, capacitatea lor de montare de procese 'penale' contra AUR, inscenate sau cu simbure de realitate, e mult mai mare. Episodul din vara trecuta de la scoala politica AUR de la mare a ramas in raspar, dar urmatorul probabil ca nu va fi la fel.
2. AUR trece o linie rosie in conflictualitatea politica. Una e sa ameninti, sa critici pe drept sau pe nedrept, sa manifestezi, sa injuri - cu totul alta sa chemi statul la represiune. AUR radicalizeaza prosteste electoratul romanesc in ideea de a se demarca mai pronuntat de competitia care a aparut in zona mesajului nationalist (un lucru pe care l-am semnalat demult aici, aici). Aceasta denota cinism, lipsa de mijloace intelectuale, iresponsabilitate fata de sufletul romanilor.
3. Atunci cind ar fi trebuit sa apeleze la violenta juridica, cazuri grave, AUR nu a facut-o: Muraru, vezi; 'legile urii', vezi. Ba mai mult, in cazul Muraru, procedeaza la fel!: "Muraru promovează folosirea forței statului, brutalitatea și tirania în scopul ...", etc; idem, cauta 'Ce poate face AUR?'.
4. Aceasta arata punerea la lucru oportunistica a principiilor (daca se poate spune asta, principiile fiind tocmai chestiile care guverneaza actiunea ne-oportunistic). AUR uita ca, in procesul accederii la putere, el contribuie si la formarea culturii politice, a electoratului sau - si la selectarea acestuia. 'Cine se aseamana, se aduna' - si, in cartea mea, exista lucruri cu care oamenii decenti nu se aduna (vezi 'Politica in adevar').
Dintre toate semnificatiile negative semnalate pentru pozitia AUR, aceasta mi se pare cea mai intunecata. Ea arata predilectia AUR de a folosi violenta judiciara impotriva oponentilor politici. Adaugind la asta trivialitatea acuzatiilor (vezi argumentatia) si subsumarea ei unei pozitii economice clar demagogic anti-capitaliste, usurinta cu care ea e vehiculata trebuie sa preocupe. Monopolul statului asupra violentei trebuie folosit cu maxima parcimonie (vezi 'doctrina' -> principii generale -> '3. Minimalismul constringerii: toate lucrurile bune nu vin cu forta'). A trivializa uzul constringerii statale pentru astfel de 'cauze' nu e lucru mic... Aici intra desemnarea de 'autoritarism', pe care nu o folosesc usor si nu am folosit-o niciodata in raport cu AUR. Autoritarismul e opusul libertatii pentru care AUR si-a dat cuvintul si care, in contrastul dintre vorbe si fapte, e vidata de continut (vezi si alta ocurenta, ultimele doua para).
Implicatii.
1. AUR are oricum o pozitie precara, amenintat mereu fiind cu suspendarea (vezi 'Tinta este AUR'). Pozitia de penal-izare adoptata de AUR va elibera PCR de orice restringeri (de ce natura vor fi fost ele) in tratament de retaliere. Acestia fiind in prezent la putere, capacitatea lor de montare de procese 'penale' contra AUR, inscenate sau cu simbure de realitate, e mult mai mare. Episodul din vara trecuta de la scoala politica AUR de la mare a ramas in raspar, dar urmatorul probabil ca nu va fi la fel.
2. AUR trece o linie rosie in conflictualitatea politica. Una e sa ameninti, sa critici pe drept sau pe nedrept, sa manifestezi, sa injuri - cu totul alta sa chemi statul la represiune. AUR radicalizeaza prosteste electoratul romanesc in ideea de a se demarca mai pronuntat de competitia care a aparut in zona mesajului nationalist (un lucru pe care l-am semnalat demult aici, aici). Aceasta denota cinism, lipsa de mijloace intelectuale, iresponsabilitate fata de sufletul romanilor.
3. Atunci cind ar fi trebuit sa apeleze la violenta juridica, cazuri grave, AUR nu a facut-o: Muraru, vezi; 'legile urii', vezi. Ba mai mult, in cazul Muraru, procedeaza la fel!: "Muraru promovează folosirea forței statului, brutalitatea și tirania în scopul ...", etc; idem, cauta 'Ce poate face AUR?'.
4. Aceasta arata punerea la lucru oportunistica a principiilor (daca se poate spune asta, principiile fiind tocmai chestiile care guverneaza actiunea ne-oportunistic). AUR uita ca, in procesul accederii la putere, el contribuie si la formarea culturii politice, a electoratului sau - si la selectarea acestuia. 'Cine se aseamana, se aduna' - si, in cartea mea, exista lucruri cu care oamenii decenti nu se aduna (vezi 'Politica in adevar').