"cooptabil"
Pentru a evita posibile interpretari excentrice, fac aici explicit rationamentul din spatele paragrafului.
'Cooptabil' In sensul preconizat in 'AUR este tinta', intrarea din 2023.05.23, de acesti 'ingineri sociali' ONG-isti, sectiunea 3: asimilabil, adoptabil, obtinind 'moderare prin includere'; ceea ce am mai numit 'sincronizare' sau 'coordonare'. 'Cooptarea' este rezultatul unui 'give and take', al unui 'mai lasi tu, mai las eu', o tirguiala. Prin aceasta se realizeaza adaptarea partilor al caror interes este puterea, una la alta. Rezultatul este normalizarea sferei publice prin disparitia variatiilor fecunde de pozitii (vezi si discursul 'stabilitatii' in 'Conjuratia imbecililor').
Modelul acesta de baza este asimetric. 'Modelul Meloni', pe de alta parte, are o foarte interesanta componenta bilaterala si o tendinta asimetrica. Ce inseamna asta?
Inseamna ceva foarte profund, anume ca elemente de putere UE/CE considera, preconizeaza, cintaresc o eventuala 'tirguiala' cu partida suveranista in directia unor concesii.
Ramine de vazut cum va arata acea Europa.
Legatura citata la R3Media ne da detaliile:
"Ursula von der Leyen poate fi de facto liberală, dar are nevoie de conservatorul Meloni, dacă vrea să fie realeasă președinte al Comisiei. Astfel, ea a călătorit mult în Italia în ultima vreme și a salutat planul lui Manfred Weber de a schimba agenda PPE spre dreapta.
Liderul PPE îl curtează pe premierul italian de mai bine de un an. „De ce să nu lucrăm împreună cu conservatorii de dreapta, cum ar fi șefa guvernului italian Giorgia Meloni și premierul ceh Petr Fiala?”. a declarat recent Weber într-un interviu acordat publicației Welt am Sonntag.
Unii din coaliția de guvernare italiană o doresc pe Meloni în PPE. Europarlamentarul Forza Italia, Salvatore De Meo, a declarat pentru Euractiv că „centrul-dreapta italian, totul, chiar și Liga, ar putea găsi o cale de intrare în PPE”. Pe măsură ce politica la nivel mondial devine din ce în ce mai polarizată, aceasta ar putea fi singura cale de urmat pentru centrul-dreapta european.
Cu toate acestea, Meloni ar putea merge în ambele direcții. În timp ce cochetează cu PPE, președintele ECR a purtat discuții și cu Viktor Orban. Dacă Orban se alătură, blocul conservator va deveni și mai influent în următorul Parlament. Dacă Meloni pleacă, influența grupului conservator se va prăbuși.
Așa cum stau lucrurile, se pare că se poate întâmpla orice. După cum a spus Weber, rezumând fluiditatea situației actuale, „în Parlamentul European nou ales, o cooperare selectivă cu conservatorii proeuropeni este la fel de conceptibilă pentru mine ca și cooperarea cu Verzii”.
Giorgia Meloni ar putea deveni noul lider conservator al Europei. Dar ea se poate dovedi, de asemenea, a fi un om al sistemului, care va oferi elitelor de la guvernare un sprijin vital foarte necesar din partea dreptei în ascensiune. Depinde în mare măsură dacă adevărata ei forță motrice este ideologia sau ambiția personală."
De remarcat si de pretuit avertizarea autoarei, Ema Ionescu, si a redactiei, despre raportul precar dintre ideologie si interesul de putere. Identitatile care dau atractie publicului conservator (etnica, nationala, sexuala, religioasa) pentru elitele conservatoare sint obiecte tranzactionabile si negociabile (vezi telegramele 'Conservatorismul nu este suficient pentru libertate', 'Cit mai costa o pozitie conservatoare?'). Mai general, ideologia este subsidiara interesului de putere: ea se schimba, se amendeaza, se abandoneaza dupa cum o citeaza scopul de putere (vezi compara cu 'schimbarea de pozitie AUR' in chestiuni evreiesti din vara trecuta). Vezi despre realismul politic comentarii aici, aici, aici.
Tocmai aceasta tranzactionabilitate a pozitiilor ideologice este care face posibila cooptarea. Asa dicteaza logica de fier a realismului politic.
Aderentii si votantii neavertizati vor fi lasati frustrati sau furiosi, dupa cit de manifesta (pe fata sau nu) este vinzarea lor. Doar libertatea are indicatori si masuri precise unde nu incape tirguiala si unde pacaleala se vede repede.
Pentru a evita posibile interpretari excentrice, fac aici explicit rationamentul din spatele paragrafului.
'Cooptabil' In sensul preconizat in 'AUR este tinta', intrarea din 2023.05.23, de acesti 'ingineri sociali' ONG-isti, sectiunea 3: asimilabil, adoptabil, obtinind 'moderare prin includere'; ceea ce am mai numit 'sincronizare' sau 'coordonare'. 'Cooptarea' este rezultatul unui 'give and take', al unui 'mai lasi tu, mai las eu', o tirguiala. Prin aceasta se realizeaza adaptarea partilor al caror interes este puterea, una la alta. Rezultatul este normalizarea sferei publice prin disparitia variatiilor fecunde de pozitii (vezi si discursul 'stabilitatii' in 'Conjuratia imbecililor').
Modelul acesta de baza este asimetric. 'Modelul Meloni', pe de alta parte, are o foarte interesanta componenta bilaterala si o tendinta asimetrica. Ce inseamna asta?
Inseamna ceva foarte profund, anume ca elemente de putere UE/CE considera, preconizeaza, cintaresc o eventuala 'tirguiala' cu partida suveranista in directia unor concesii.
Ramine de vazut cum va arata acea Europa.
Legatura citata la R3Media ne da detaliile:
"Ursula von der Leyen poate fi de facto liberală, dar are nevoie de conservatorul Meloni, dacă vrea să fie realeasă președinte al Comisiei. Astfel, ea a călătorit mult în Italia în ultima vreme și a salutat planul lui Manfred Weber de a schimba agenda PPE spre dreapta.
Liderul PPE îl curtează pe premierul italian de mai bine de un an. „De ce să nu lucrăm împreună cu conservatorii de dreapta, cum ar fi șefa guvernului italian Giorgia Meloni și premierul ceh Petr Fiala?”. a declarat recent Weber într-un interviu acordat publicației Welt am Sonntag.
Unii din coaliția de guvernare italiană o doresc pe Meloni în PPE. Europarlamentarul Forza Italia, Salvatore De Meo, a declarat pentru Euractiv că „centrul-dreapta italian, totul, chiar și Liga, ar putea găsi o cale de intrare în PPE”. Pe măsură ce politica la nivel mondial devine din ce în ce mai polarizată, aceasta ar putea fi singura cale de urmat pentru centrul-dreapta european.
Cu toate acestea, Meloni ar putea merge în ambele direcții. În timp ce cochetează cu PPE, președintele ECR a purtat discuții și cu Viktor Orban. Dacă Orban se alătură, blocul conservator va deveni și mai influent în următorul Parlament. Dacă Meloni pleacă, influența grupului conservator se va prăbuși.
Așa cum stau lucrurile, se pare că se poate întâmpla orice. După cum a spus Weber, rezumând fluiditatea situației actuale, „în Parlamentul European nou ales, o cooperare selectivă cu conservatorii proeuropeni este la fel de conceptibilă pentru mine ca și cooperarea cu Verzii”.
Giorgia Meloni ar putea deveni noul lider conservator al Europei. Dar ea se poate dovedi, de asemenea, a fi un om al sistemului, care va oferi elitelor de la guvernare un sprijin vital foarte necesar din partea dreptei în ascensiune. Depinde în mare măsură dacă adevărata ei forță motrice este ideologia sau ambiția personală."
De remarcat si de pretuit avertizarea autoarei, Ema Ionescu, si a redactiei, despre raportul precar dintre ideologie si interesul de putere. Identitatile care dau atractie publicului conservator (etnica, nationala, sexuala, religioasa) pentru elitele conservatoare sint obiecte tranzactionabile si negociabile (vezi telegramele 'Conservatorismul nu este suficient pentru libertate', 'Cit mai costa o pozitie conservatoare?'). Mai general, ideologia este subsidiara interesului de putere: ea se schimba, se amendeaza, se abandoneaza dupa cum o citeaza scopul de putere (vezi compara cu 'schimbarea de pozitie AUR' in chestiuni evreiesti din vara trecuta). Vezi despre realismul politic comentarii aici, aici, aici.
Tocmai aceasta tranzactionabilitate a pozitiilor ideologice este care face posibila cooptarea. Asa dicteaza logica de fier a realismului politic.
Aderentii si votantii neavertizati vor fi lasati frustrati sau furiosi, dupa cit de manifesta (pe fata sau nu) este vinzarea lor. Doar libertatea are indicatori si masuri precise unde nu incape tirguiala si unde pacaleala se vede repede.