Ruinele altruismului de stat [continuare]
2. Monopolizarea de catre stat a functiilor altruiste. Aceasta incepe cu sistemul de 'asigurari', care reveneau in mod normal indivizilor (economisire, 'banul alb pentru ziua neagra'), familiei imediate, a celei extinse, a retelei de suport sociali (prieteni si cunostinte). Asta a fost prima miscare, sub Bismark, care a dus treptat la subordonarea din ce in ce mai completa a societatii fata de stat, la pierderea autonomiei si autarhiei, la distrugerea familiei, la atomizare sociala si anomie individuala.
1+2 inseamna: cind statul iti ia banii pretinzind sa faca el ceea ce faceai tu, anume altruism, orice cheltuiala altruista reprezinta un cost dublu al actului altruist. Utilitatea marginala a leului creste, cea a actului altruist scade, iar la un raport intre cele doua, pragul angajarii altruiste nu mai este trecut. Asa se obtine 'dezumanizarea' de care, printre atiti altii, se plinge la Cotidianul dl. Marga. Dezumanizarea este un proces politic.
3. Statul submineaza si lichideaza actiunea neconstrinsa a individizilor si a asocierilor voluntare dintre acestia. In cazul de fata, asocierile lor voluntare in scopuri caritabile. De la bursele si ajutoarele pentru muncitorii englezi in secolul XVIII, pina la zilioanele de forme de ajutorare pe criterii din cele mai diverse, rasiale, medicale, fost loc de munca! intr-o tara ca America. La rindul ei, capacitatea asociativa nu apare peste noapte, nu apare la ordin, sau cind se da cu fundul de pamin 'umanistul' frustrat. Capacitatea asociativa tine de incredere, iar increderea este o functie a testarii in timp, a progresiei prin pasi mici si a amplificarii graduale a cooperarii verificate. Altruismul social tine de istoria si cultura cooperarii asociative, nu de 'stat', ca e mare, mijlociu sau mic.
4. 'Privatizarea' in operatie astazi, si nu doar in Romania, este de ordin abstract, lipsit de orice fundament in asociativitate. Asociativitatea, structura ei, functionarea ei, este dirijata de scopul asumat si se maturizeaza pe masura ce noi cai de atingere a scopului sint descoperite si incercate. In cazul de fata, statul distorsioneaza structura de motive (incentives), substituind acestei orientari catre scop, orientarea catre satisfacerea criteriilor statului, de la constituire pina la controale. Invatamintul nu este 'privat' doar pentru ca platesti bani in vreme ce statul produce profesorii, da licentele, compileaza programele de invatamint, si omologheaza diplomele absolventilor. Societatea nu este 'civila' atunci cind statul, UE sau Soros iti da bani ca sa faci ceea ce faci. "Altruismul' fata de batrini nu este ingrijire cind, probabil in cirdasie cu statul, organizatii criminale 'albe', adica functionind legal, nu au alta grija decit sa obtina reinnoirea licentelor si sa faca cit mai mult profit (mita fata de organele de control si supervizare, cirdasia acestora in compromiterea scopului si maximizarea profitului - mita este un cost de productie!, reprezentind doar un aspect al problemei).
Statul zis 'liberal' de azi este statul providential de ieri caruia i-au intrat zilele in sac, si care a devenit 'managerial'. Adica, a carui treaba este controlul minutios al tuturor activitatilor si asocierilor de oameni liberi in scop dirijist.
*
[continuare jos]
2. Monopolizarea de catre stat a functiilor altruiste. Aceasta incepe cu sistemul de 'asigurari', care reveneau in mod normal indivizilor (economisire, 'banul alb pentru ziua neagra'), familiei imediate, a celei extinse, a retelei de suport sociali (prieteni si cunostinte). Asta a fost prima miscare, sub Bismark, care a dus treptat la subordonarea din ce in ce mai completa a societatii fata de stat, la pierderea autonomiei si autarhiei, la distrugerea familiei, la atomizare sociala si anomie individuala.
1+2 inseamna: cind statul iti ia banii pretinzind sa faca el ceea ce faceai tu, anume altruism, orice cheltuiala altruista reprezinta un cost dublu al actului altruist. Utilitatea marginala a leului creste, cea a actului altruist scade, iar la un raport intre cele doua, pragul angajarii altruiste nu mai este trecut. Asa se obtine 'dezumanizarea' de care, printre atiti altii, se plinge la Cotidianul dl. Marga. Dezumanizarea este un proces politic.
3. Statul submineaza si lichideaza actiunea neconstrinsa a individizilor si a asocierilor voluntare dintre acestia. In cazul de fata, asocierile lor voluntare in scopuri caritabile. De la bursele si ajutoarele pentru muncitorii englezi in secolul XVIII, pina la zilioanele de forme de ajutorare pe criterii din cele mai diverse, rasiale, medicale, fost loc de munca! intr-o tara ca America. La rindul ei, capacitatea asociativa nu apare peste noapte, nu apare la ordin, sau cind se da cu fundul de pamin 'umanistul' frustrat. Capacitatea asociativa tine de incredere, iar increderea este o functie a testarii in timp, a progresiei prin pasi mici si a amplificarii graduale a cooperarii verificate. Altruismul social tine de istoria si cultura cooperarii asociative, nu de 'stat', ca e mare, mijlociu sau mic.
4. 'Privatizarea' in operatie astazi, si nu doar in Romania, este de ordin abstract, lipsit de orice fundament in asociativitate. Asociativitatea, structura ei, functionarea ei, este dirijata de scopul asumat si se maturizeaza pe masura ce noi cai de atingere a scopului sint descoperite si incercate. In cazul de fata, statul distorsioneaza structura de motive (incentives), substituind acestei orientari catre scop, orientarea catre satisfacerea criteriilor statului, de la constituire pina la controale. Invatamintul nu este 'privat' doar pentru ca platesti bani in vreme ce statul produce profesorii, da licentele, compileaza programele de invatamint, si omologheaza diplomele absolventilor. Societatea nu este 'civila' atunci cind statul, UE sau Soros iti da bani ca sa faci ceea ce faci. "Altruismul' fata de batrini nu este ingrijire cind, probabil in cirdasie cu statul, organizatii criminale 'albe', adica functionind legal, nu au alta grija decit sa obtina reinnoirea licentelor si sa faca cit mai mult profit (mita fata de organele de control si supervizare, cirdasia acestora in compromiterea scopului si maximizarea profitului - mita este un cost de productie!, reprezentind doar un aspect al problemei).
Statul zis 'liberal' de azi este statul providential de ieri caruia i-au intrat zilele in sac, si care a devenit 'managerial'. Adica, a carui treaba este controlul minutios al tuturor activitatilor si asocierilor de oameni liberi in scop dirijist.
*
[continuare jos]