Re. Varia. Aberatiile statului roman
***
Ruinele altruismului de stat
[vezi in Telegraf; vezi la Anonimus]
Azilele de batrini... Corul semnalizatorilor de virtute si a 'sufletelor frumoase' (Hegel) este asurzitor. Sentimentele sint justificate. Dar la atita moralism educat desfasurat, te-ai fi asteptat si la putina analiza. Nu de alta, dar indignarea, ca e prezentata 'cultivat' sau prin injuraturi, nu aduce solutii, iar descoperirea acestora presupune intelegerea cauzelor.
Soarta batrinilor Romaniei a fost pecetluita din start: doar descoperirea rezultatului e tardiva. Plasarea greutatii altruismului fata de batrini in circa statului, increderea in altruismul de stat e o gresala care poate izvori fie din ignoranta, fie din prostie, fie din indiferenta. Ignoranta e educabila. Prostia nu: ea e ignoranta cu goarna si, adesea, cu tichie de margaritar. De multe ori, in spatele prostiei manifeste se ascund complicate ecuatii de personalitate si/sau interese subsidiare. Cit despre faptul de a-ti pasa sau nu... Poza goala a sentimentelor e o forma de agresiune numita 'moralista', si de obicei e scuza petru dezlantuiri victimizante, mizantropice si malitioase. In cazul de fata, ca in multe cazuri, acestea iau o tenta anti-romaneasca, demoralizind inca si mai mult un popor care are prea putine prilejuri contemporane de mindrie...
*
Altruismul intotdeauna a mers mina in mina cu economia libera pina cind functia altruistica a fost preluata si distrusa de statele 'providenta' dupa mijlocul secolului XIX. Catedrale, universitati, muzee, biblioteci, burse si ajutoare, toate deriva din filantropie, din capacitatea naturala a oamenilor de a ajuta. De cele mai multe ori, altruismul e practicat din motive egoiste: dorinta de iesi in evidenta, de a epata, narcisismul. Alteori, mai rar in zilele noastre, din motive sacrificiale, dorinta de ispasire, credinta cumpararii unui bilet spre rai. Kant era nemultumit ca binele origineaza in interes, si ca nu exista Binele cu majuscula. Locke era satisfacut cu binele emergent al pietei: macelarul care ne pune cina pe masa nu pentru ca ne vrea binele ci din interes propriu. Dincolo de Kant vs. Locke, nevoile altruiste sint naturale pentru orice individ care nu e un sociopat!
Apoi: filantropia nu e doar apanajul celor avuti. Doua exmple contemporane. Uitati-va la cite se fac azi prin finantare de grup (crowd funding): se scriu carti, se fac filme, se pornesc afaceri. Uitati-va acasa, in Romania!, unde Daniel Roxin a organizat campanii arheologice cu fonduri strinse de la benevoli.
A fost suficient ca statul sa dea inapoi doar un pic, sa permita redirectionarea unui procent amarit din taxele compulsive catre scopuri alese individual, pentru ca spectrul lumii romanesti sa se imbogateasca, sa adauge valoare pentru toti, pentru ca lumea noastra sa fie mai buna si mai frumoasa. Imaginati-va ce s-ar putea face daca romanii ar fi lasati in pace, daca ar putea gestiona singuri, fara ingerinta statului, banii care de drept le apartin.
*
La originea problemelor cu casele de batrini stau urmatoarele lucruri.
1. Pauperizarea prin taxare aberanta. Altruismul este o o functie de utilitatea marginala. Cind fiecare leu conteaza, nu mai ai lei de dat. Cind esti intr-o continua grija pentru hrana de miine, altruismul devine un lux. Asta se aplica atit trecatorului de pe strada care da de pomana unui cersetor, cit si apartinatorilor acelor batrini care au fost pusi la stilpul infamiei, culmea, fara urma de compatimire, de empatie, de altruism!
Ca sa fie clar: taxare peste nivelul de 10% era inconcevabila inainte de secolul XX, iar pina si acei oameni erau numiti (aminte 'zeciula'), iobagi, serbi sau clacasi. Las cititorul sa puna singur lucrurile in perspectiva. [continuare jos]
***
Ruinele altruismului de stat
[vezi in Telegraf; vezi la Anonimus]
Azilele de batrini... Corul semnalizatorilor de virtute si a 'sufletelor frumoase' (Hegel) este asurzitor. Sentimentele sint justificate. Dar la atita moralism educat desfasurat, te-ai fi asteptat si la putina analiza. Nu de alta, dar indignarea, ca e prezentata 'cultivat' sau prin injuraturi, nu aduce solutii, iar descoperirea acestora presupune intelegerea cauzelor.
Soarta batrinilor Romaniei a fost pecetluita din start: doar descoperirea rezultatului e tardiva. Plasarea greutatii altruismului fata de batrini in circa statului, increderea in altruismul de stat e o gresala care poate izvori fie din ignoranta, fie din prostie, fie din indiferenta. Ignoranta e educabila. Prostia nu: ea e ignoranta cu goarna si, adesea, cu tichie de margaritar. De multe ori, in spatele prostiei manifeste se ascund complicate ecuatii de personalitate si/sau interese subsidiare. Cit despre faptul de a-ti pasa sau nu... Poza goala a sentimentelor e o forma de agresiune numita 'moralista', si de obicei e scuza petru dezlantuiri victimizante, mizantropice si malitioase. In cazul de fata, ca in multe cazuri, acestea iau o tenta anti-romaneasca, demoralizind inca si mai mult un popor care are prea putine prilejuri contemporane de mindrie...
*
Altruismul intotdeauna a mers mina in mina cu economia libera pina cind functia altruistica a fost preluata si distrusa de statele 'providenta' dupa mijlocul secolului XIX. Catedrale, universitati, muzee, biblioteci, burse si ajutoare, toate deriva din filantropie, din capacitatea naturala a oamenilor de a ajuta. De cele mai multe ori, altruismul e practicat din motive egoiste: dorinta de iesi in evidenta, de a epata, narcisismul. Alteori, mai rar in zilele noastre, din motive sacrificiale, dorinta de ispasire, credinta cumpararii unui bilet spre rai. Kant era nemultumit ca binele origineaza in interes, si ca nu exista Binele cu majuscula. Locke era satisfacut cu binele emergent al pietei: macelarul care ne pune cina pe masa nu pentru ca ne vrea binele ci din interes propriu. Dincolo de Kant vs. Locke, nevoile altruiste sint naturale pentru orice individ care nu e un sociopat!
Apoi: filantropia nu e doar apanajul celor avuti. Doua exmple contemporane. Uitati-va la cite se fac azi prin finantare de grup (crowd funding): se scriu carti, se fac filme, se pornesc afaceri. Uitati-va acasa, in Romania!, unde Daniel Roxin a organizat campanii arheologice cu fonduri strinse de la benevoli.
A fost suficient ca statul sa dea inapoi doar un pic, sa permita redirectionarea unui procent amarit din taxele compulsive catre scopuri alese individual, pentru ca spectrul lumii romanesti sa se imbogateasca, sa adauge valoare pentru toti, pentru ca lumea noastra sa fie mai buna si mai frumoasa. Imaginati-va ce s-ar putea face daca romanii ar fi lasati in pace, daca ar putea gestiona singuri, fara ingerinta statului, banii care de drept le apartin.
*
La originea problemelor cu casele de batrini stau urmatoarele lucruri.
1. Pauperizarea prin taxare aberanta. Altruismul este o o functie de utilitatea marginala. Cind fiecare leu conteaza, nu mai ai lei de dat. Cind esti intr-o continua grija pentru hrana de miine, altruismul devine un lux. Asta se aplica atit trecatorului de pe strada care da de pomana unui cersetor, cit si apartinatorilor acelor batrini care au fost pusi la stilpul infamiei, culmea, fara urma de compatimire, de empatie, de altruism!
Ca sa fie clar: taxare peste nivelul de 10% era inconcevabila inainte de secolul XX, iar pina si acei oameni erau numiti (aminte 'zeciula'), iobagi, serbi sau clacasi. Las cititorul sa puna singur lucrurile in perspectiva. [continuare jos]